• Facebook
  • LinkedIn
  • Youtube

Interviu acordat de ministrul Nicolae Hurduc ziarului Evenimentul Moldovei

 

„Unul dintre motivele finanţării modeste a activităţii este legat de problema vizibilităţii”

 

 

- În curând veţi împlini 5 luni la cârma Ministerului Cercetării. Care au fost cele mai mari provocări pe care le-aţi întâmpinat? Cum le-aţi soluţionat?

 

- Au fost şi sunt în continuare două provocări majore la nivel de minister: Preşedinţia României la Consiliul Europei şi modificarea de strategie a finanţării sistemului de cercetare, în sensul deplasării centrului de greutate pe direcţia cercetării aplicative.

 

Legat de Preşedinţie, dificultatea constă în complexitatea acţiunilor pe care le presupune acest statut deosebit de onorant pentru ţara noastră, precum şi a presiunilor generate de lipsa de încredere a unora, în capacitatea Guvernului României de a gestiona situaţia. Dar iată că au trecut deja două luni şi România a reuşit să închidă peste 60 de dosare la nivelul Consiliului Europei şi sunt convins că lucrurile vor evolua în continuare în acelaşi mod, pentru că pregătirea acestui moment s-a făcut cu mare atenţie şi cu maximă responsabilitate.

 

Legat de viitoarea strategie a Ministerului Cercetării şi Inovării în ceea ce priveşte modul de finanţare a sistemului CDI (cercetare-dezvoltare-inovare), trebuie să spun că am declanşat un amplu proces de consultarea a principalilor actori din sistem: institutele naţionale de cercetare, Academia Română, universităţile şi mediul privat de afaceri. Toţi împreună vom încerca să găsim cele mai bune soluţii pentru viitorul sistemului CDI din România.

 

- De la 1 ianuarie 2019 România a preluat preşedinţia Consiliul Uniunii Europene. Ce înseamnă acest lucru pentru Cercetare? Strategii noi, poate bani mai mulţi?

 

- Mă bucur că mi-aţi pus această întrebare, pentru că pot clarifica astfel anumite aspecte. Contrar poate unora dintre aşteptări, preşedinţia Consiliului Europei nu înseamnă nici un fel de «avantaje» concrete, cum ar fi spre exemplu bani mai mulţi pentru cercetare. Dimpotrivă, pe perioada preşedinţiei, România trebuie să aibă o atitudine complet neutră şi să joace rolul de arbitru onest în eventualele dispute dintre ţările membre UE. Ceea ce putem câştiga însă în urma acestui efort, este încrederea partenerilor europeni în capacitatea noastră de a gestiona evenimente deosebit de complexe, cum ar fi spre exemplu Brexit-ul.

 

Aşa cum am menţionat deja, vom avea cât de curând o nouă strategie de finanţare a sistemului de cercetare la nivel de minister, aceasta nefiind însă legată de preşedinţie.

 

„Cercetătorii nu au fost preocupaţi suficient de punerea în evidenţă a rezultatelor muncii lor”

 

- Care sunt domeniile prioritare ale Cercetării? Ce rezultate au? Care sunt domeniile prioritare pentru dvs?

 

- Consultările care au loc în momentul de faţă la nivelul principalilor actori din sistemul CDI au tocmai rolul de a identifica domeniile în care România poate face performanţă în perioada imediat următoare. Unul dintre ele, spre exemplu, este domeniul IT şi legat de el, Inteligenţa Artificială (IA). Avem oameni foarte bine pregătiţi în zona IT, motiv pentru care firme importante, cum ar fi ORACLE şi-au deschis centre de operare în România, chiar la Iaşi. Vor urma şi altele, pe care le voi nominaliza la momentul potrivit.

 

- Spuneaţi la un moment dat că ţinta dvs ar fi să creşteţi bugetul Cercetării cu minimum 30%. Aţi reuşit? Cât aţi primit şi ce veţi face cu aceşti bani? De ce se dau atât de puţini bani la Cercetare?

 

- Pot spune că am reuşit să ating această valoare, care îndeplineşte de fapt ţinta propusă în programul de guvernare al PSD. Cele aproximativ 300 de milioane de lei obţinute în plus faţă de anul trecut vor fi folosite pentru lansarea unor competiţii de granturi de cercetare. Subliniez faptul că din anul 2016 nu au mai fost lansate astfel de competiţii, care asigură în fapt o parte din finanţarea sistemului CDI din România. Legat de suma totală alocată cercetării, nu trebuie să uităm nici cele aproximativ 400 de milioane de lei alocate Academiei Române (AR), sumă care susţine funcţionarea institutelor de cercetare subordonate.

 

După ce am preluat conducerea Ministerului Cercetării şi Inovării, am constatat faptul că unul dintre motivele finanţării modeste a activităţii de cercetare este legat de problema vizibilităţii. De ani de zile, cercetătorii nu au fost preocupaţi suficient de punerea în evidenţă a rezultatelor muncii lor, astfel încât s-a ajuns la ideea că activitatea de cercetare în România este ceva care consumă bani, fără a genera nimic palpabil. Şi ministerul are vina lui în această problemă. Încercăm acum să schimbăm această imagine, însă va mai dura până ce se vor putea vedea efectele actualei politici de diseminare.

 

- Cum s-ar putea atrage bugete mai mari?

 

- O sursă importantă de finanţare o reprezintă fondurile europene. În intervalul 2014-2019 s-au alocat anual cercetării, în medie cam 150 milioane de euro (peste 600 de milioane de lei). Fondurile structurale reprezintă o sursă financiară consistentă, prin care s-au făcut progrese semnificative, în special în zona de infrastructură. Aceste sume vor deveni şi mai consistente începând cu anul 2021, când alături de fondurile structurale va începe să opereze şi programul Orizont Europa, program căruia i se vor aloca aproximativ 100 de miliarde de euro. Va fi vorba însă de proiecte importante, în care sunt angrenate echipe mari, de 50-100 de oameni. Şi aici aş dori să subliniez faptul că sistemul CDI din România va trebui să se adapteze acestei noi situaţii şi să uite de competiţiile care implicau grupuri mici de cercetare, de numai 5-6 persoane. Acest tip de proiecte se va regăsi doar în cazul grupurilor de cercetători tineri, aflaţi la început de carieră.

 

- În multe ţări există o strânsă legătură între domeniul privat, universităţi şi cercetare. În România, acest circuit nu prea se închide. Cum s-ar putea consolida o astfel de legătură ?

 

- Da, e adevărat că în România nu prea s-a articulat o astfel de colaborare, aspect justificat de statutul precar al întreprinderilor de dimensiuni mici. A fost vorba şi de necesitatea unei schimbări de mentalitate, pentru că la noi cercetarea era importantă doar la nivelul întreprinderilor foarte mari, cu mii de angajaţi. Treptat însă, a început să se înţeleagă necesitatea unui progres tehnologic continuu, chiar la nivelul întreprinderilor mici. Uniunea Europeană de altfel, acordă o importanţă deosebită dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, prin intermediul activităţilor de inovare şi transfer tehnologic.

 

- Există şi cercetare privată. Cum o sprijiniţi ?

 

- Am avut deja o serie de întâlniri cu reprezentanţi ai mediului privat, încercând să identificăm principalele probleme care frânează dezvoltarea cercetării private. Principalele obiecţii sunt cele de natură fiscală, astfel încât se impune formarea unui grup mixt de lucru, împreună cu Ministerul de Finanţe, care să propună modificarea anumitor acte normative, care la momentul elaborării lor nu au ţinut cont de potenţialul cercetării private.

 

„Cercetarea te învaţă să lucrezi independent şi îţi dezvoltă capacităţile creative”

 

- Susţineţi foarte mult creativitatea, aveţi chiar un astfel de curs la Facultatea de Inginerie Chimică din Iaşi. Dacă ar fi în puterea dvs să extindeţi acest domeniu, ce aţi face ?

 

- Creativitatea presupune o sporire a capacităţii de gândire a creierului, prin utilizarea ambelor emisfere cerebrale. Este ştiut de acum faptul că emisfera cerebrală stângă este legată în principal de gândirea logică, de tip secvenţial, în timp ce emisfera dreaptă este responsabilă pe de o parte de analiza holistică (analiza de ansamblu a unui sistem), iar pe de altă parte de tot ceea ce ţine de arte şi de mister (spre exemplu visurile). În mod evident, soluţia este de a pune împreună pe cei care lucrează în domeniul ştiinţelor exacte, cu artiştii. Numai astfel vor avea toţi de câştigat, pentru că fiecare dintre cei care operează într-unul dintre cele două domenii (ştiinţă şi arte) va trebui să-şi utilizeze din ce în ce mai mult şi cealaltă emisferă cerebrală. Iar cel mai bun exemplu în acest sens cred că este Leonardo da Vinci, care a fost în acelaşi timp pictor, sculptor, arhitect, muzician, inginer, inventator, anatomist, geolog, cartograf, botanist şi scriitor.

 

- Cum ar arăta un Minister al Creativităţii ?

 

- Ministru ar trebui să fie chiar Leonardo da Vinci. Cel mai potrivit Secretar de stat pe domeniul Ştiinţe cred că ar fi Albert Einstein, iar la domeniul Arte aş avea doi candidaţi: Michelangelo Buonarroti sau Salvador Dali. Directorul general al departamentului de studii interdisciplinare ar fi Matila Ghyka (cel care l-a făcut pe Salvador Dali să-l înţeleagă pe Leonardo da Vinci). La departamentul – Niveluri de realitate director l-aş pune pe Stefan Lupaşcu, iar la departamentul Mister, pe Mircea Eliade. La departamentul de inginerie, cel mai bun director ar fi Nikola Tesla, iar la departamentul alchimie Nicolas Flamel, sau Fulcanelli.

 

„O bună perioadă de timp am fost izolaţi de comunitatea ştiinţifică performantă”

 

- Câţi cercetători mai are România? Mulţi pleacă şi nu mai revin… Care sunt motivele? Cum aţi putea să-i readuceţi în ţară?

 

- Conform Institutului Naţional de Statistică am avea peste 40.000, cu menţiunea că o treime dintre ei sunt reprezentate de cadrele didactice universitare. În sectorul guvernamental sunt în jur de 14.000 de cercetători, iar în domeniul privat cam 12.000. Problema nu e că unii pleacă din ţară, ci faptul că nu se mai întorc. E chiar recomandat să faci cât mai multe stagii de specializare externe, pentru deschiderea orizontului ştiinţific. Întoarcerea este problema. Nu cred că există o soluţie simplă pentru întoarcere, aceasta depinzând de o multitudine de factori.

 

- Câţi bani produce cercetarea? Ce institute au şi producţie proprie?

 

- Aş rectifica întrebarea. Cercetarea, alături de educaţie, face un lucru deosebit de important pentru societate: pregăteşte resursă umană înalt calificată ! Sistemul educaţional îţi dă o serie de noţiuni tehnice. Cercetarea însă, te învaţă să lucrezi independent şi îţi dezvoltă capacităţile creative. În ziua de azi nu mai sunt atât de importante resursele naturale, ci resursele umane! Există la nivelul Uniunii Europene un nou concept, care poartă denumirea Key Impact Pathways, iar una dintre căile importante pentru a avea succes în cercetare şi inovare este în mod evident resursa umană înalt calificată.

 

În România există institute de cercetare care au producţie proprie. Un bun exemplu în acest sens îl reprezintă Institutul National de Cercetare Dezvoltare Turbomotoare Comoti. Sunt aplicate în producţie rezultatele cercetărilor privind tehnologii de prelucrare pentru piese cu configuraţii complexe şi rigiditate redusă (rotoare, statoare, carcase), urmărindu-se obţinerea unor regimuri de aşchiere care să asigure o productivitate cât mai mare.

 

- Cum se vede Iaşul de la Bucureşti? Cum arată cercetarea din zona Moldovei? În afară de Iaşi, unde mai sunt institute de cercetare? Care ar fi punctele noastre tari?

 

- Ca să fiu sincer, puţin abandonat! Încerc să corectez, atât cât voi putea, acest statut complet nedrept faţă de cel de-al doilea oraş ca mărime al ţării. De vreme ce firmele Oracle şi Continental şi-au mutat o parte din afaceri la Iaşi, eu cred că nu stăm rău deloc.

 

În Moldova sunt însă relativ puţine institute naţionale de cercetare. Performanţele în acest moment sunt generate mai degrabă în universităţi şi în Institutele Academiei. E mult de lucru în această direcţie.

 

- Dar cercetarea din România? Unde se află în comparaţie cu alte ţări europene? Ce ar trebui să facem ca să fim în top?

 

- Cred că mai corect ar fi să ne comparăm cu celelalte ţări din Europa de Est, pentru că sunt diferenţe între performanţele ţărilor din Vest şi cele care au aparţinut fostului bloc comunist. Nu putem face abstracţie de istorie. Unele etape pot fi scurtate, dar nu pot fi arse. O bună perioadă de timp am fost izolaţi de comunitatea ştiinţifică performantă şi asta e normal să se vadă. Sunt însă domenii în care cercetarea românească are performanţe de nivel mondial. Un exemplu ar fi Ingineria Chimică, unde am reuşit să intrăm în celebrul Top 500 (Shanghai). Spre exemplu, Universitatea Tehnică «Gheorghe Asachi» din Iaşi ocupă locul 340 pe acest domeniu. Mai sunt şi alte exemple pe domeniile matematică, fizică, sau IT.

 

Pentru a fi în top este foarte importantă tradiţia şi munca fără rezerve pentru o perioadă cât mai lungă de timp. Dacă mai pui şi o finanţare adecvată alături, ai deja cheia succesului !

Modificat la: 2019-03-09 19:46:00