UNESCO, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, este o agenție specializată a ONU înființată în 1945, cu sediul la Paris, care promovează pacea, dezvoltarea durabilă și cooperarea internațională prin educație, știință, cultură, comunicare și informare.
Scopul său principal este de a construi societăți pașnice și incluzive, bazate pe respectul pentru drepturile omului, diversitate și dialog. UNESCO sprijină guvernele și societatea civilă în elaborarea de politici publice, dezvoltarea capacităților și consolidarea rețelelor internaționale.
Printre activitățile sale emblematice se numără protejarea patrimoniului mondial, promovarea educației pentru toate categoriile sociale, sprijinirea cercetării științifice și a științei deschise, apărarea libertății de exprimare și susținerea inovației și cooperării în domeniul tehnologiilor.
UNESCO acționează ca un forum global pentru dialog, schimb de bune practici și mobilizare de expertiză în slujba binelui comun.
În domeniul cercetării, UNESCO colaborează îndeaproape cu structuri internaționale relevante, precum Comisia pentru Știință și Tehnologie pentru Dezvoltare (CSTD) și Comisia Oceanografică Interguvernamentală (IOC). CSTD este organismul consultativ principal al Consiliului Economic și Social al ONU (ECOSOC) în domeniul politicilor de știință, tehnologie și inovare pentru dezvoltare.
România participă activ la lucrările CSTD, contribuind la dezbaterile privind promovarea științei deschise, a digitalizării și a cooperării internaționale în cercetare. Prin participarea la CSTD, România susține consolidarea ecosistemelor naționale de inovare și valorificarea cercetării în sprijinul Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă.
La rândul său, IOC este un organism autonom în cadrul UNESCO, care coordonează cooperarea internațională în cercetarea oceanografică și monitorizarea maritimă.
România este membră a IOC și participă la inițiativele regionale și globale privind protecția ecosistemelor marine, adaptarea la schimbările climatice și reducerea riscurilor de dezastre naturale, în special în contextul cooperării științifice în zona Mării Negre. Prin institute de cercetare specializate și contribuții științifice, România sprijină obiectivele IOC privind dezvoltarea durabilă a zonelor costiere și întărirea capacităților naționale în domeniul oceanografiei.
Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Marină „Grigore Antipa” (INCDM) din Constanța reprezintă punctul național de contact pentru Comisia Oceanografică Interguvernamentală (IOC) a UNESCO, fiind activ implicat în promovarea cooperării internaționale în domeniul științelor marine.
Institutul găzduiește Centrul Național de Date Oceanografice și de Mediu (CNDOM), integrat în rețeaua globală IODE a IOC, asigurând schimbul de date oceanografice la nivel internațional.
De asemenea, INCDM participă la implementarea sistemului regional de avertizare timpurie și atenuare a efectelor tsunami pentru Atlanticul de Nord-Vest, Marea Mediterană și mările conexe, în cadrul programelor IOC, contribuind astfel la consolidarea securității maritime și a cercetării științifice în regiunea Mării Negre.
De asemenea, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie și Geoecologie Marină – GeoEcoMar colaborează activ cu Comisia Oceanografică Interguvernamentală (IOC) a UNESCO, în special în cadrul proiectelor dedicate monitorizării geohazardelor marine și schimbului internațional de date oceanografice.
Institutul a fost implicat în inițiative regionale privind alerta timpurie la tsunami și alte riscuri naturale în zona Mării Negre, contribuind la consolidarea rețelelor de observare și avertizare dezvoltate sub egida IOC.
De asemenea, GeoEcoMar participă la proiecte europene majore, precum DANUBIUS-RI, în care IOC/UNESCO și rețeaua IODE joacă un rol important în sprijinirea accesului deschis la date și în promovarea cercetării interdisciplinare în domeniul mediului marin și fluviatil.
Această implicare reflectă angajamentul României față de cooperarea internațională promovată de UNESCO și se înscrie într-un cadru mai larg de contribuție instituțională la rețelele organizației. În acest context, un alt instrument important al colaborării dintre UNESCO și statele membre îl reprezintă centrele de categorie a II-a, instituții de excelență cu personalitate juridică proprie, înființate și finanțate de state membre, care desfășoară activități în domenii strategice pentru UNESCO, precum educația, știința, cultura, comunicarea și dezvoltarea durabilă.
Deși sunt complet autonome din punct de vedere juridic, administrativ și financiar, aceste centre funcționează în baza Strategiei adoptate de Conferința Generală a UNESCO la cea de-a 40-a sesiune (noiembrie 2019), care stabilește cadrul legal și procedural privind înființarea, funcționarea, monitorizarea și reînnoirea acestor instituții. Centrele sunt recunoscute oficial printr-un acord tripartit sau bipartit, încheiat între UNESCO, statul membru gazdă și instituția respectivă, valabil pentru o perioadă de maximum opt ani. Acest acord conferă dreptul de a acționa „sub auspiciile UNESCO” și de a utiliza denumirea și sigla organizației în condiții bine definite.
Scopul centrelor este de a sprijini implementarea programului UNESCO aprobat, a strategiilor globale și a priorităților sectoriale, prin activități de cercetare aplicată, formare profesională, producere și diseminare de cunoștințe, asistență tehnică și consiliere pentru politici publice, cu un impact clar demonstrat la nivel regional sau internațional.
Pentru a obține acest statut, o instituție trebuie să aibă cel puțin doi ani de activitate dovedită în domeniul său de competență, să demonstreze excelență, relevanță pentru prioritățile UNESCO și capacitate operațională și financiară sustenabilă.
Propunerea este înaintată de unul sau mai multe state membre, evaluată de Secretariatul UNESCO și de experți independenți, și supusă aprobării Consiliului Executiv și Conferinței Generale.
Centrele desemnate au obligația de a dispune de un Consiliu Director (Governing Board), care să se întrunească anual și să aprobe programul de activitate și bugetul centrului. Pe durata acordului, centrele trebuie să transmită rapoarte anuale privind contribuția lor la programele UNESCO, iar în vederea reînnoirii statutului, sunt supuse unei evaluări externe independente, gestionate de Secretariatul UNESCO. În absența unui acord valabil, utilizarea numelui și a logo-ului UNESCO este interzisă, iar statul membru este responsabil pentru protejarea identității și reputației UNESCO pe teritoriul său.
În acest cadru strategic se înscrie și CIFRA – Centrul Internațional de Formare și Cercetare Avansată în Fizică.
CIFRA are ca misiune promovarea cercetării avansate în fizică, dezvoltarea capacităților științifice și susținerea cooperării internaționale în domeniul fizicii fundamentale și aplicate.
Centrul oferă programe de formare pentru cercetători tineri, organizează școli de vară, workshopuri internaționale și activități de mobilitate științifică, contribuind activ la rețeaua globală a centrelor de excelență susținute de UNESCO.
CIFRA reflectă angajamentul României de a sprijini știința deschisă, educația științifică de înalt nivel și transferul de cunoștințe în context regional și global.