Astăzi, la Timișoara, în cadrul celei de-a doua ediții a “Workshopului național de prezentare a rezultatelor obținute de Institutele Naționale de Cercetare – Dezvoltare”, comunitatea științifică românească își dă întâlnire pentru un moment de referință: prezentarea rezultatelor obținute de institutele naționale de cercetare-dezvoltare în cadrul diverselor programe finanțate din fonduri publice naționale sau europene. Evenimentul, organizat de Universitatea de Vest din Timișoara prin Institutul de Cercetări Avansate de Mediu (ICAM), în parteneriat cu Autoritatea Națională pentru Cercetare – România și Colegiul Consultativ pentru Cercetare, Dezvoltare și Inovare, nu este doar o celebrare a muncii cercetătorilor, ci și o ocazie de reflecție critică asupra parcursului instituțional. Această întâlnire aduce în prim-plan întrebările esențiale despre relevanța, impactul și direcția în care se îndreaptă cercetarea 🇷🇴 românească.
În acest context, Strategia QX trasează tonul printr-o viziune ambițioasă pentru reconstruirea sistemului național de cercetare, motiv pentru care workshopul de la #Timișoara devine un exercițiu de responsabilitate colectivă. Nu este vorba doar de a prezenta rezultate, ci de a testa consistența lor în raport cu standardele internaționale și cu nevoile reale ale societății. Pentru prima dată după mult timp, cercetarea românească își asumă instituțional să nu se mai ascundă în spatele rapoartelor formale, ci să se expună privirii publice și analizei externe, asumându-și atât reușitele, cât și dificultățile. Aceasta este adevărata miză a evenimentului: transparența și curajul de a construi viitorul pe o radiografie autentică a prezentului.
Efortul institutelor naționale de cercetare-dezvoltare, vizibil în prezentările de la Timișoara, este semnul unei comunități care înțelege că excelența nu se poate revendica doar declarativ, ci se câștigă prin muncă, prin deschidere la evaluare și prin capacitatea de a răspunde exigențelor contemporane. Provocările rămân numeroase: de la lipsa resurselor suficiente și fragmentarea infrastructurii până la nevoia de internaționalizare și adaptare la dinamica globală a științei. Totuși, tocmai asumarea acestor dificultăți și transformarea lor în premise pentru schimbare conferă demersului de la Timișoara forța unui început autentic. Pe termen lung, evenimente precum acesta pot reseta modul în care România își definește politicile publice în domeniul cercetării. Workshopul nu este un punct izolat, ci parte a unei arhitecturi mai ample, prin care Strategia QX devine instrument operațional, iar institutele își pot găsi locul într-un ecosistem competitiv și credibil. Așteptările sunt clare: rezultate comparabile internațional, transfer tehnologic, dar și un sistem care să ofere predictibilitate și șanse reale de dezvoltare. La Timișoara, cercetarea românească își face nu doar bilanțul, ci și curajul de a privi înainte.
